22. p111 Daniel cap4, v30c (33) -,v 34 (37) PT21r

p111 Daniel cap4, 30c (33) - 4, 34 (37) PT21r

33ἕως δὲ πρωὶ πάντα τελεσθήσεται ἐπὶ σέ ναβουχοδονοσορ βασιλεῦ βαβυλῶνος καὶ οὐχ ὑστερήσει ἀπὸ πάντων τούτων οὐθέν ἐγὼ ναβουχοδονοσορ βασιλεὺς βαβυλῶνος ἑπτὰ ἔτη ἐπεδήθην χόρτον ὡς βοῦν ἐψώμισάν με καὶ ἀπὸ τῆς χλόης τῆς γῆς ἤσθιον καὶ μετὰ ἔτη ἑπτὰ ἔδωκα τὴν ψυχήν μου εἰς δέησιν καὶ ἠξίωσα περὶ τῶν ἁμαρτιῶν μου κατὰ πρόσωπον κυρίου τοῦ θεοῦ τοῦ οὐρανοῦ καὶ περὶ τῶν ἀγνοιῶν μου τοῦ θεοῦ τῶν θεῶν τοῦ μεγάλου ἐδεήθην καὶ αἱ τρίχες μου ἐγένοντο ὡς πτέρυγες ἀετοῦ οἱ ὄνυχές μου ὡσεὶ λέοντος ἠλλοιώθη ἡ σάρξ μου καὶ ἡ καρδία μου γυμνὸς περιεπάτουν μετὰ τῶν θηρίων τῆς γῆς ἐνύπνιον εἶδον καὶ ὑπόνοιαί με εἰλήφασι καὶ διὰ χρόνου ὕπνος με ἔλαβε πολὺς καὶ νυσταγμὸς ἐπέπεσέ μοι		33Chiar în clipa aceea, s'a împlinit cuvîntul acela asupra lui Nebucadneţar. A fost izgonit din mijlocul oamenilor, a mîncat iarbă ca boii, trupul i -a fost udat de roua cerului, pînă i -a crescut părul ca penele vulturului, şi unghiile ca ghiarele păsărilor. ``Dar toate lucrurile în dimineata 33-a asupra lui Nabucodonosor, regele Babilonului, și isteria  disperări la înnebunit  . Ca împlinire a tuturor tuturor lucrurilor care le auzise din cer . Pentru că Nabucodonosor, regele Babilonului  a trăit pustiu în loc sălbatic,șapte ani a mâncat  iarbă  verde  şi argilă. Și cu iarba lepădată de sălbăticiuni  pe  pământ  sa hrănit și apoi șapte ani mi-au dat ierburi de vindecare a minții  şi psihicul era stabil Și  sa iertat  păcatul meu împotriva unei om a Domnului Dumnezeului cerului și inclusiv nesăbuința şi necredința  mea față de  Dumnezeul dumnezeilor cel Mare şi Veşnic  a tămăduit  mintea mea şi cugetarea  mea M-a ridicat ca un vulturul de munte .Mi-a vindecat  impulsurile şi simțurile şi cu Har mi-a umplut  inima mea, cu frunze  goliciunea mea  văzută liber pe pământ Și am văzut treaz vremurile  şi   treaz,timpurile  şi destinul lor ;și pentru timpul lor: iar în   somn am primit cu multă  milă  soarta ce vine peste  mine.
34καὶ ἐπὶ συντελείᾳ τῶν ἑπτὰ ἐτῶν ὁ χρόνος μου τῆς ἀπολυτρώσεως ἦλθε καὶ αἱ ἁμαρτίαι μου καὶ αἱ ἄγνοιαί μου ἐπληρώθησαν ἐναντίον τοῦ θεοῦ τοῦ οὐρανοῦ καὶ ἐδεήθην περὶ τῶν ἀγνοιῶν μου τοῦ θεοῦ τῶν θεῶν τοῦ μεγάλου καὶ ἰδοὺ ἄγγελος εἷς ἐκάλεσέ με ἐκ τοῦ οὐρανοῦ λέγων ναβουχοδονοσορ δούλευσον τῷ θεῷ τοῦ οὐρανοῦ τῷ ἁγίῳ καὶ δὸς δόξαν τῷ ὑψίστῳ τὸ βασίλειον τοῦ ἔθνους σού σοι ἀποδίδοται		34După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer, şi mi -a venit iarăş mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Prea Înalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte vecinic, Acela a cărui stăpânire este vecinică, şi a cărui împărăţie dăinuieşte din neam în neam. 35Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să -I zică:,, Ce faci?`