48.p111 Daniel cap10,v 6-13 PT29_4v |
6καὶ τὸ σῶμα αὐτοῦ ὡσεὶ θαρσις καὶ τὸ πρόσωπον αὐτοῦ ὡσεὶ ὅρασις ἀστραπῆς καὶ οἱ ὀφθαλμοὶ αὐτοῦ ὡσεὶ λαμπάδες πυρός καὶ οἱ βραχίονες αὐτοῦ καὶ οἱ πόδες ὡσεὶ χαλκὸς ἐξαστράπτων καὶ φωνὴ λαλιᾶς αὐτοῦ ὡσεὶ φωνὴ θορύβου
|
|
6Trupul
lui era ca o piatră de hrisolit, fața îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi
erau niște flăcări ca de foc; dar brațele și picioarele semănau cu niște
aramă lustruită, şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulțimi.
|
7καὶ εἶδον ἐγὼ δανιηλ τὴν ὅρασιν τὴν μεγάλην ταύτην καὶ οἱ ἄνθρωποι οἱ ὄντες μετ' ἐμοῦ οὐκ εἴδοσαν τὴν ὅρασιν ταύτην καὶ φόβος ἰσχυρὸς ἐπέπεσεν ἐπ' αὐτούς καὶ ἀπέδρασαν ἐν σπουδῇ
|
|
7Eu,
Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii cari erau cu mine n-au văzut -o; totuși au fost apucați de o mare spaimă, și au luat -o la fugă ca să se
ascundă!
|
8καὶ ἐγὼ κατελείφθην μόνος καὶ εἶδον τὴν ὅρασιν τὴν μεγάλην ταύτην καὶ οὐκ ἐγκατελείφθη ἐν ἐμοὶ ἰσχύς καὶ ἰδοὺ πνεῦμα ἐπεστράφη ἐπ' ἐμὲ εἰς φθοράν καὶ οὐ κατίσχυσα
|
|
8Eu am rămas singur, şi am văzut această mare
vedenie. Puterile m'au lăsat, coloarea mi s'a schimbat, faţa mi s'a sluţit,
şi am pierdut orice vlagă.
|
9καὶ
οὐκ ἤκουσα τὴν
φωνὴν λαλιᾶς αὐτοῦ ἐγὼ
ἤμην πεπτωκὼς ἐπὶ πρόσωπόν
μου ἐπὶ τὴν
γῆν
|
|
9Am auzit glasul cuvintelor lui; și pe când
auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leșinat cu fața la pământ.
|
10καὶ
ἰδοὺ χεῖρα
προσήγαγέ μοι καὶ
ἤγειρέ με ἐπὶ τῶν γονάτων
ἐπὶ τὰ
ἴχνη τῶν ποδῶν
μου
|
|
10Şi iată că o mâna m-a atins, şi m-a așezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele.
|
11καὶ
εἶπέν μοι δανιηλ ἄνθρωπος ἐλεεινὸς
εἶ διανοήθητι τοῖς
προστάγμασιν οἷς ἐγὼ λαλῶ ἐπὶ σέ καὶ
στῆθι ἐπὶ
τοῦ τόπου σου ἄρτι γὰρ ἀπεστάλην ἐπὶ
σέ καὶ ἐν
τῷ λαλῆσαι αὐτὸν μετ' ἐμοῦ
τὸ πρόσταγμα τοῦτο ἔστην τρέμων
|
|
11Apoi mi -a zis: ,,Daniele, om prea iubit și prețuit, fii cu luare aminte la cuvintele, pe cari ţi le voi spune acum, și
stai în picioare în locul unde ești; căci acum sunt trimis la tine!`` După ce
mi -a vorbit astfel, am stătut în picioare tremurând.
|
12καὶ
εἶπεν πρός με μὴ
φοβοῦ δανιηλ ὅτι ἀπὸ τῆς ἡμέρας τῆς πρώτης
ἧς ἔδωκας τὸ
πρόσωπόν σου διανοηθῆναι καὶ ταπεινωθῆναι ἐναντίον
κυρίου τοῦ θεοῦ
σου εἰσηκούσθη τὸ
ῥῆμά σου καὶ
ἐγὼ εἰσῆλθον ἐν τῷ
ῥήματί σου
|
|
12El mi -a zis: ,,Daniele, nu te teme de nimic!
Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi, când ți-ai pus inima
ca să înțelegi, și să te smerești înaintea Dumnezeului tău, și tocmai din
pricina cuvintelor tale vin eu acum!
|
13καὶ
ὁ στρατηγὸς βασιλέως
περσῶν ἀνθειστήκει
ἐναντίον μου εἴκοσι καὶ μίαν
ἡμέραν καὶ
ἰδοὺ μιχαηλ εἷς τῶν ἀρχόντων τῶν πρώτων
ἐπῆλθε βοηθῆσαί μοι καὶ
αὐτὸν ἐκεῖ κατέλιπον μετὰ τοῦ στρατηγοῦ τοῦ βασιλέως
περσῶν
|
|
13Dar căpetenia împărăției Persiei mi -a stat
împotrivă douăzeci şi una de zile; şi iată că Mihail, una din căpeteniile
cele mai de seamă, mi -a venit în ajutor, și am ieșit biruitor acolo lângă împărații Persiei.
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu